Biserica Luterana (Lutherana) - Bucuresti

Ascunsa astazi intre blocurile din spatele Salii Palatului din Bucuresti, Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana (CA) cunoscuta mai degraba de comunitate sub denumirea de Biserica Luterana este unul dintre edificiile cu o interesanta istorie in povestea orasului. Ridicata in actuala configuratie intre 1851-1853, biserica a ramas "pe pozitie" in fata transformarile majore prin care a trecut zona Palatului Regal intre sec. XIX-XX.

Povestea bisericii de confesiune evanghelica din Bucuresti (semnalata in documente dar cu locatia initiala necunoscuta) incepe inca din sec. XVI si are legatura cu "[...] faptul, ca, dupa 1462 cand a devenit noua capitala valaha, Bucurestiul a exercitat o mare forta de atractie asupra mestesugarilor si meseriasilor transilvaneni si curand si asupra negustorilor din interiorul Germaniei care ajungeau la Bucuresti pe vechile drumuri comerciale de la Nurnberg prin Erfurt, Cracovia si Brasov sau prin Cernauti, Targu Neamt si Piatra Neamt." (extras din prezentarea bisericii realizata de preotul acesteia - Daniel Zikeli | "Puterea infratita implineste lucruri marete", ed. II-a, martie 2017).

In sec. XVIII, nevoita sa isi organizeze un cimitir, comunitatea evanghelica achizitioneaza un teren, pe atunci la marginea orasului, in "mahalaua Stejarului", in perimetrul "Fantanii Boului", pe locul acelui cimitir fiind astazi biserica si casa parohiala. Extinzandu-si proprietatea, intre 1740-1850, comunitatea construieste in mai multe etape, cu greutati dar si cu perioade de bunavointa din partea diverselor autoritati ale Tarii Romanesti, mai intai o casa de rugaciune (1755) si apoi o biserica cu un mic turn (1777-1778).

Organizand diverse colecte dar si primind mai multe donatii, la 10 septembrie 1851 se pune piatra de temelie pentru actuala biserica, in baza proiectului arhitectului A. Mohnbach. "Noua biserica, ridicata la aproximativ 15-20 m la nord de cea veche, era de trei ori mai mare: lungimea masura 31m (fara turn 21.50 m), iar latimea celor trei nave cam 14.50 m, intinderea fatadei aprox. 22.50 m, iar inaltimea turnului cu ceas si clopotnita ajungea la 36 m." (din Daniel Zikeli, istoria bisericii citata mai sus). Turnul bisericii era la acel moment cea mai inalta cladire a Bucurestiului. O imagine din 1856-1857, realizata de primul fotograf al Bucurestiului - Ludwig Angerer, ilustreaza cum nu se poate mai bine felul in care turnul domina peste oras:

Din descrierea de mai sus dar si din imagini de sfarsit de sec. XIX aflam ca in turn functiona un orologiu despre care insa nu avem detalii astazi. Luand in considerare ceasornicele ce existau in turnurile bisericilor evanghelice "surori" din Transilvania dar si mentiunea gasita in catalogul fabricantului Joh. Mannhardt - 1883, in care este precizat ca in Bucuresti existau 6 orologii ale acestui producator (vezi prezentarile Bisericii Negre si Casei Sfatului din Brasov), nu excludem posibilitatea ca un ceasornic Mannhardt sa fi fost instalat in noul turn. Sau poate, pentru ca unul dintre enoriasii bisericii in acele vremuri era giuvaergiul si vanzatorul de ceasuri, furnizor al Casei Regale - Johann Resch (ai carui urmasi sunt inmormantati in cimitirul evanghelic din Bucuresti), un ceasornic de turn Gebruder Resch, prezent si el in cateva bisericii de aceeasi confesiune din zona Brasovului (Vulcan si Bod). Ne facem speranta ca arhivele bisericii vor revela vreodata, fabricantul si ceasul de turn avut de biserica, pana la transformarile de la inceputul sec. XX.

Carti postale de dupa 1900 prezinta prim-planul turnului bisericii, putand fi vazute detalii cu cadranele ceasornicul de turn (orientate pe patru directii), localizate in etajul octogonal al turnului, deasupra acoperisului bisericii:

O data cu instalarea in 1866 a domnitorului Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen si dupa casatoria acestuia, in 1869, cu printesa Elisabeta de Wied (de religie protestanta) biserica devine locul de confesiune a viitoarei prime Regine a Regatului Romaniei, dupa 1881, Elisabeta a Romaniei (cunoscuta si sub pseudonimul literar Carmen Sylva). "Nu a existat o enoriasa mai fidela si mai devotata ca Regina Elisabeta" noteaza Hans Petri in "Monografia comunitatii evanghelice din Bucuresti" (publicata in 1939, Leipzig).

"In noaptea dintre 15 spre 16 ianuarie 1912 a avut loc un incediu devastator, in urma caruia biserica a suferit pagube importante. Latura dreapta a bisericii, precum si numeroase obiecte, precum noua orga, placi pentru versete, geamurile pictate ale laturii de nord si draperiile de plus au fost total distruse" (din Daniel Zikeli, istoria bisericii citata mai sus). Intre pierderile incendiului din 1912 a fost si ceasornicul de turn instalat in a doua parte a sec. XIX. Astfel la reparatiile bisericii din anul 1912 comunitatea primeste cu ajutorul Reginei Elisabeta, printr-o donatie a lui Gustav Krupp von Bohlen und Halbach un set de trei noi clopote si un orologiu pentru turnul bisericii.

Acest nou orologiu, produs de manufactura germana J.F. Weule, este instalat la mezaninul turnului bisericii, intr-o incapere dedicata, in spatele orgii Walcker instalate tot in 1912. Producatorul J.F. Weule localizat in Bockenem (Germania), si-a pornit activitatea, initial in 1836, pierzandu-si atelierul intr-un devastatorul incediu al orasului Bockenem, din 1847. In acelasi an atelierul este refacut de catre fondator - ceasornicarul Johann Friedrich Weule (1811-1897). Pe parcursul a trei generatii Weule manufactura a functionat pana in 1966, dupa ce in 1854 familia Weule a vandut afacerea (ce se intinsese pe intreg mapamondul - detalii aici) in urma unei proceduri de faliment declansate cu un an inainte. Cunoastem astazi [2021] doar 3 orologii ale acestui producator, ce se pastreaza in Romania. Unul instalat anterior celui de la Biserica Luterana; orologiul Liceului Lazar din Bucuresti (prezentare - aici), instalat in 1890, respectiv orologiul cu carillon de la Palatul Culturii din Iasi, instalat in anul 1925.

Consultand insa arhivele J. F. Weule, in catalogul din 1925 (primit prin amabilitatea Deutsche Gesellschaft Fur Chronometrie - D.C.G.), am descoperit ca pentru Romania erau mentionate ceasornice Weule in urmatoarele locatii:

Mai jos copia documentului J.F. Weule (1925) in care, central, "revine" cunoscuta imagine a Bisericii Luterane din Bucuresti ca reprezentativa pentru instalarile Weule din Romania:

Un total de 23 de orologii J.F. Weule! Si cine sa fi fost "reprezentantii locali" ai J.F. Weule in acei ani? Stim doar ca orologiul de la Liceul Lazar, instalat in 1890, fusese montat de Rudolf Biscaborn ce isi avea paravalia de ceasornicarie pe str. Smardan la nr. 25, iar cel de la Palatul Culturii din Iasi de catre ing. H. Pascalovici tot din Bucuresti. Interesant este ca un Biscabon (fara "r") era in acele vremuri enoriasul Bisericii Luterane fiind inmormantat in cimitirul evanghelic din Bucuresti; mormantul acestuia, cu o frumoasa piatra funerara, este astazi declarat monument istoric.

Cu toate vitregiile ce au trecut peste Biserica Luterana din Bucuresti de-a lungul sec. XX, ceasornicul J.F. Weule instalat in 1912 a fost pastrat cu multa grija si atentie fiind functional astazi [2021], dupa mai bine de 100 de ani, in conditiile de la instalare. Cele doua razboaie mondiale, cu bombardamente asupra Palatului Regal si zona Caii Victoriei (WW2), cutremurele (1940 si 1977) sau demolarile din zona, pentru Palatul Regal sau din perioada comunista, ce au inconjurat biserica cu blocuri pe toate partile, nu au "ocolit" edificiul ridicat in 1853, acesta fiind serios afectat. Astfel a fost nevoie de renovari masive ale bisericii si implicit ale turnului acesteia, reparatii derulate intre 1990-2011. Interventiile au necesitat ingrosarea peretilor turnului (cu aprox. 60 cm) si armarea acestuia cu chesoane metalice. In timpul interventiilor la turn a fost nevoie de demontarea completa a ceasornicului J.F. Weule, operatiune de care a avut grija dl. Costache Dumitrescu, acesta remontand orologiul cu mutarea (cu cativa centimetri) pozitiei mecanismului si refacerea in parte a transmisiilor cinematice catre cadrane si greutati. Astazi [2021] ceasul este perfect functional si intr-o conditie remarcabila pentru varsta sa, dl. Costache Dumitrescu avand grija sa includa in 2 volume lasate bisericii descrierea completa a detaliilor tehnice avute in vedere dupa refacerea turnului si reinstalarea ceasornicului, inclusiv cu instructiunile necesare pentru exploatare si intretinere.

Orologiul J.W. Weule al Bisericii Luterane este un ceas de turn, exclusiv mecanic (armare manuala la 7 zile), in trei module, cu bataie la sfert si esapament de tip Graham. Mecanismul (1530 x 1450 x 750 mm / 375 kg) cu un pendul de 1.75 metri se pastreaza in cutia de lemn originala (vezi si pagina catalog J. F. Weule - 1925 [reeditat 2021] in coloana dreapta) si pentru intretinerea lui biserica are evidente riguroase pe parcursul a zeci de ani. Cele 4 cadrane (cifre romane) par sa fie cele originale, rescrise probabil de-a lungul timpului, iar indicatoarele de tip "lance" sunt probabil schimbate. O imagine a bisericii, posibil din perioda interbelica (vezi imagini coloana dreapta), ne ofera detalii asupra starii a doua dintre cadrane, dupa instalarea ceasornicului din 1912.

Mai multe imagini cu starea mecanismului [2021] in coloana din dreapta. Un video pentru functionarea mecanismului in continuare.

* * *

Cu multumiri pentru suport: Radu Olteanu (Art Historia), Dan Uza (Cercul de stele) si Deutsche Gesellschaft Fur Chronometrie - D.C.G. pentru documentele puse la dispozitie. O istorie a bisericii gasiti si pe blogul - "Oameni si locuri din trecut" | Andrei Popescu.

Multumiri speciale - Katalin Zikeli si Laurentiu Apostol de la Cancelaria Parohiala a Bisercii Evanghelice C.A. - Bucuresti pentru amabilitatea si disponibilitatea arata in timpul documentarii. Multumiri si aprecieri pentru informatiile oferite si conditia ceasornicului - dlui Costache Dumitrescu (2021, 90 ani).