Gheorghe C. NICOLAU (G.C.N.) | Presedintele
In lumea colectionarilor de ceasuri de buzunar din Romania a avea un Roskopf G.C.N. e aproape o regula. Iar cand reusesti sa aduci in colectie unul marcat complet “G.C. Nicolau” esti deja un cunoscator.
“Dar cine a fost Gh. C. Nicolau?” am fost intrebat deseori!
Raspunsul l-am gasit doar la sfarsitul anului 2009 odata cu parcurgerea colectiei revistelor Gazeta Ceasornicarilor si Bijutierilor Romani si Orologiul tiparite la Cluj in perioada interbelica.
Dupa 1 Decembrie 1918 o organizatie care sa adune si sa reprezinte (pe intreg teritoriul Romaniei Mari) interesele breslei ceasornicarilor si bijutierilor a fost dorinta catorva comunitati ale acestor meserii din Transilvania si Banat.
Asociatia Generala a Bijutierilor, Ceasornicarilor si Meseriilor Similare din Romania a luat fiinta cu ocazia intalnirii reprezentantilor acestora din toate proviinciile romanesti organizata la data de 29.septembrie.1923 la Timisoara.
Presedintele acestei Asociatii a fost ales un bijutier cunoscut in bransa – Gheorghe C. Nicolau. In prezentarea facuta acestuia in Gazeta Ceasornicarilor | nr. 9 din mai.1924 (vezi scan coloana dreapta) se spunea:
“… Numele Nicolau este cunoscut in brancha noastra de vreo 100 de ani. Pravali(a) frumoasa din Bucuresti a fost infiintata din partea mosului proprietarului deacuma. Tatal proprietarului deacuma a condus pe urma pravali(a) si a contribuit foarte mult la inflorire(a) si marirea ei. Proprietarul de acuma este G. C. Nicolau si prin capacitate, seriositate si sarguinta a ajuns acolo unde il vedem astazi.
Meritele si capacitatea lui nu sa recunoscut numai din partea colegilor de bransa, ci din partea tuturor asociatii(lor) comerciale si industriale chiar si din partea curtei regale. G.C. Nicolau este furnizorul Curtei Regale, membru in comitet(ul) al camerei de industrie si comert membru al justitiei de comert etc. A fost si membru in consiliul orasenesc al orasului Bucuresti.”
O foarte frumoasa si lamuritoare prezentare a intregii istorii si a activitatii in "brancha" a familiei Nicolau este prezentata in "Fruntasii comerciului si industriei" ce a aparut in 1903 la editura Tacid (vezi scanuri coloana dreapta):
"Succesor in a treia generatie a indestul de cunoscutei firme, care a fost creeata de bunicul d-sale Chiriac la 1827 in casele Tomescu din Sft. Gheorghe vechiu, cand l’a succedat fiul seu Costache Chiriac Nicolau, mai inainte de a veni la Bucuresci, a construit un cesornic de lemn de uimitoare perfectiune. Ast-fel ca, daca imprejuraile l’ar fi servit sa-i deschida calea strainateti, fara indoiala ar fi devenit o ilustratie industriala.
Nu mai putin si fiul seu Costache se sili sa-i fie un vrednic urmas.
In scurt timp si-a cascigat un renume bine meritat, prin serviciile sale tot-d’auna apreciate de diferitele nostre curti domnesci cat mai ales de intreaga bresla a negustorimei.
Astadi casa Nicolau, prin magasinele sale de bijuterie, cesornicarie, etc., atat din Calea Victoriei 28, cat si din str. Carol 43, dovedesce in deajuns ca incordata activitate ce i-a facut succesul in timp de 74 ani, este sanatosa garantie in viitor pentru afacerile ei. De aceea este si forte apreciata atat in tara cat si in streinatate ..."
Intelegem acum si mai bine de unde venea solida reputatie a casei Nicolau, reputatie ce a determinat alegerea lui Gheorghe Costache (C.) Nicolau in fruntea Asociatiei de bransa.
Avand in vedere anul precizat pentru inceperea activitatii lui Chiriac Nicolau - 1827 - e dificil a gasi astazi informatii suplimentare in arhive. Costache Nicolau este insa mentionat in Anuarul Bucurescilor din 1885 dar informatia am putut-o intelege doar dupa ce am comparat informatiile 1885 vs. 1888-1889. Intai extrasele/scanurile din cele doua Anuare:
Astfel, in anul 1885 este mentionat la ambele adrese din strada Carol I nr. 13 si Calea Victoriei nr. 10 - Niculescu C. iar pentru anii 1888-1889 la aceste adrese Nicolau C., respectiv Nicolau C. G. Este de lamurit daca e doar o greseala de editare sau undeva in intervalul acesta (1885-1888) familia si-a schimbat numele din Niculescu in Nicolau (situatie plauzibila avand in vedere ca in Anuarul Bucurescilor din 1885 Niculescu Costache mai apare o data in listele de adrese pentru locuinte in strada Coltea nr. 61.
Din scanurile prezentate ar reiesi si ca G.C. Nicolau si-ar fi inceput activitatea nu mai devreme de 1885. Doua notite publicate in Monitorul Oficial (nr. 123/06.09.1884, respectiv 12/14.04.1885) lamuresc si acest detaliu:
Monitorul Oficial | nr. 123/06.09.1884, respectiv 12/14.04.1885
In 1884 functiona societatea lui "Costache Nicolau" (tatal) la ambele sedii din Carol si Victoriei iar undeva spre sfarsitului anului 1884 "G.C. Nicolau" (fiul) si-a infiintat propria-i firma si s-a instalat la sediul din calea Victoriei. Cei doi au functionat astfel, in paralel - unul in Carol celalat in Victoriei, pana spre sfarsitul sec. XIX (ultima insemnare in Anuare pentru cei doi - 1895). Dupa 1900 (vezi Anuarul Bucurescilor din 1904) va mai apare doar Gh. C. Nicolau.
In 1903 in baza Legii pentru Organizarea Meseriilor (aparuta in 1902 si cunoscuta sub numele de Legea Missir), pentru Bucuresti, este infiintata Corporatia Tinichigiilor, Instalatorilor, Turnatorilor, Alamarilor, Caladararilor, Argintarilor, Ceasornicarilor, Gravorilor, Giuvaergiilor si Cutitarilor. Corporatia isi publica diversele "tablouri" pentru fiecare dintre meseriile incluse, in cate doua sectiuni, una a "maestrilor", repectiv a doua a "lucratorilor". In baza brevetului 54/1902 emis de Camera de Meserii lista il include la capitolul "maestri ceasornicari" si pe Gh. C. Nicolau:
Concluzionand istoria "succesiunilor" casei Nicolau a inceput la 1827 si a fost derulata pe filiatia: Chiriac Nicolau (1827 - conform cu "Fruntasii comerciului si industriei") - Costache Chiriac Nicolau (1853 - vezi reclama de mai jos) - Gheorghe Costache Nicolau (1884 - vezi anunt Monitorul Oficial) conform cu documentele prezentate.
La 5.aprilie.1930 intr-un cadru festiv “in localul Sfatului Negustoresc” din Bucuresti G.C.N. “a serbat … doua evenimente importante: 50 de ani de activitate …in bransa aceasta si 100 ani, un secol intreg, de la infiintarea firmei D-sale” (vezi scan revista Orologiul an IV nr. 7 | aprilie.1930 - in coloana dreapta) aniversare ceea ce desigur "aproxima" ce este specificat in cronologiile de mai sus.
Pravalia (“Magazin de Bijuterie, Orologerie si Orfeverie”) de care se face vorbire mai sus era localizata pe Calea Victoriei nr. (28)30 vis-à-vis de Prefectura Politiei la intrarea in celebrul pasaj Macca-Villacrosse.
reclama Nicolau in "Romania Libera", 18.decembrie.1888
Prin amabilitatea istoricului Emanuel Badescu (Biblioteca Academiei Romane / curator Cabinetul de Stampe) putem prezenta o imagine cu pravalia G.C. Nicolau aflata in stanga intrarii (a doua vitrina) Pasajului Villacrosse (click pe imagine pentru marire):
O superba carte postala ce prezinta calea Victoriei (1905) in zona pasajului Macca-Villacrosse ne da sansa de a "vedea" magazinul G.C.N. si dintr-un alt unghi (click pe imagine pentru marire) :
Cea de a doua locatie era localizata acum pe str. Carol nr. (43)45, o strada unde de asemenea se regrupasera numerosi vanzatori de ceasuri in epoca. Mai multe despre strada Carol - "vadul orologerilor din Bucuresti" - aici.
G.C.N. a depus eforturi sustinute pentru a creste si consolida Asociatia Bijutierilor si Ceasornicarilor, trecand problemele economice ce au inceput sa apara din 1929, pe perioada crizei economice de pana in 1933. Activitatea si functionalitatea Asociatiei a fost deseori criticata mai ales din partea "detailistilor" ce nu simteau ca sunt suficient reprezentati. In a doua parte a deceniului 4 (anii ’930), Gh. C. Nicolau s-a "retras" in pozitia de presedinte de onoare a Asociatiei, in fruntea acesteia fiind numit - Toma Dumitrescu.
* * *
Sunt cunoscute doua marci de ceasuri care au avut inscriptionate pe cadrane initialele “G.C.N.”, respectiv numele “G.C. Nicolau”. Cateva informatii in continuare:
ROSKOPF PATENT “C.G.N” | “G.C. NICOLAU BUCURESTI”
Primul dintre acestea este un foarte cunoscut Roskopf open-face de diametru mare (58 mm). Cadranul a fost inscriptionat in doua variante (vezi imagini atasate):
- - - - - - - - - -
* ROSKOPF PATENT *
G.C.N.
sau
* ROSKOPF PATENT *
G.C. NICOLAU
BUCURESTI
- - - - - - - - - -
Cadranul prezinta orele in cifre romane si la exteriorul acestora indecsi pentru minute cu evidentierea 15, 30, 45 si 60.
Mecanismul Roskopf este marcat cu patentul elvetian “+ 30353” (inregistrat de Charles L. Schmidt un colaborator apropiat al fondatorului – Georges Frederik Roskopf) are un serial propriu din 6 cifre (vezi identificari) si in varianta originala era protejat sub capac printr-o rama cu geam de sticla.
Mecanismul este cu "stift anker" (pini/palete), balansier monometalic de alama si 8 rubine: 4 la balansier si cate 2 la ankerul cu stifturi si la roata anker.
Nu e un mecanism foarte precis (dar e robust si masiv), putand functiona cu o variatie de max. 1 min/zi daca e bine reglat, insa este influentat destul de usor de schimbarile de temperatura sau de magnetism.
Nu are rubin de impuls la balansier, ci o piesa de alama.
O particularitate de luat in seama este folosirea unui arc lung cu frana la capat (patent Patek Philippe).
La interior capacul prezinta de asemenea un serial (diferit de cel de pe mecanism) din 5 sau 6 cifre.
IDENTIFICARI:
• mecansim: 160218 | carcasa: 18393 | cadran “G.C. NICOLAU” | colectia Ceasuri pentru Romania
• mecansim: 188013 | carcasa: 793133 | cadran “G.C.NICOLAU” | colectia Ciprian Ganea
• mecansim: 683970 | carcasa: 305711 | cadran “G.C.N.” | colectia Ciprian Ganea
• mecansim: 776806 | carcasa: 37402 | cadran “G.C.N.” | colectia Peter Usatiuc
• mecansim: 941732 | carcasa: 552112 | cadran “G.C. NICOLAU” | colectia Constantin Bejan
LONGINES “G.C. NICOLAU | BUCAREST”
Al doilea producator cu un astfel de cadran este Longines.
Pana in acest moment (decembrie 2009) este cunoscut un singur exemplar intr-o importanta colectie privata.
Cadranul este marcat:
- - - - - - - - - -
LONGINES
G. C. NICOLAU
BUCAREST
- - - - - - - - - -
Din pacate pentru singurul exemplar in discutie mai sunt pastrate astazi doar cadranul si mecanismul (serial – 1.569.682) ce a fost identificat de Muzeul Longines ca fiind expediat reprezentantului Longines in epoca – Dlui Roller (vezi prezentarea acestuia – aici) in 1901.
De asemenea Muzeul Longines precizeaza ca inca din fabrica a fost inscriptionat cadranul cu numele Nicolau.
Mecanismul ceasului a fost confirmat ca fiind calibrul 19.70 (produs prima data in 1896 si prezentat in brosurile Longines ca fiind chronometer) un mecanism tip hunter premiat la Grand Prix Paris – 1898 probabil si pentru solutia micro-regulatorului “patent 3884”.
Include 16 rubine, balans bimetalic, spiral Breguet, 18.000 vph, 19’’’, 43.15 mm diametru si 7.00 mm inaltime.
Calitatea mecanismului face ca foarte probabil carcasa ceasului sa fi fost din aur 18K ce a fost topita, din pacate, pentru valorificare.
Cadran cu cifre arabe si secundar la ora 6:00.
[nota: august.2013] prin amabilitatea lui A.V. am primit informatii si imagini pentru un al 2-lea cea Longines inscriptionat pe cadran - "G.C. Nicolau | Bucarest". Este vorba despre o varianta cu cadran cifre romane, acelasi calibru 19.70 cu microregulator - serial 1.420.243, carcasa hunter 14K. Imagini ale ceasului au fost adaugate in coloana din dreapta.
Multumesc pentru ajutorul in aceasta documentare dnei prof. Mihaela Varga si colegilor de pe Time Club Romania / ceasornicar.ro – Constantin Bejan, Ciprian Ganea, Peter Usatiuc si Adrian Dan - pentru informatii si permisiunea de a utiliza imagini ale ceasurilor din colectiile lor.
Colectiile revistelor "Gazeta Ceasornicarilor si Bijutierilor", "Orologiu" si "Fruntasii comerciului si industriei" (ed. Tacid, vol. 1, Bucuresti - 1903) au fost consultate prin amabilitatea Bibliotecii Academiei Romane – Bucuresti. Multumiri istoricului Emanuel Badescu.
Multumesc de asemenea lui Dan Rosca | Bucurestii Vechi si Noi pentru sustinerea constanta a proiectului Ceasuri pentru Romania.
* * *
[up-date: august.2019]
Brasov, decembrie.2009
)
)
)
)
){kind=small}
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
