Max Weissblüth | agent vanzare Longines in Romania (1929-1943)
"Orologiul - oficiosul asociatiei generale a ceasornicarilor si bijutierilor din Romania", anunta in numarul 6 / an III din 16-31.martie.1929 la sectiunea "Firme Noui" infiintarea unei societati in nume colectiv pentru "comertul de ceasornicarie, bijuterie si reprezentanta articolelor Longines si Doxa".
Societatea fusese infiintata in martie.1929 (vezi scan certificat de inregistrare in coloana imagini dreapata), asociati erau - Max Weissblüth (nascut 1887) si Maurice Lazarovitz iar sediul era in Bucuresti - str. Carol nr.10. In numerele urmatoare, reclama Longines ce aparea inca din 1922, fara a specifica un nume, dar fiind implicita a "Fratilor Roller" este modificata, mentionand noii reprezentanti:
Cei doi facusera inca din 28-31.ianuarie.1929 o vizita la fabrica Longines ocazie cu care lansasera primele comenzi primind totodata cateva seturi de mostre din mai multe tipuri si calibre Longines (ceasuri de bord auto si avion, ceasuri cu alarma sau functionare 8 zile, cronometre pentru expunere in vitrina pravaliei). Tot atunci au agreat cu Longines o "Conventie" si un "Monopol de Vanzare in Romania" (semnarea documentelor s-a finalizat in iunie.1929) prin care garantau vanzari anuale de 150.000 SFr.
Colaborarea intre cei doi n-a functionat si la scurt timp dupa infiintarea societatii (decembrie.1929), Max Weissblueth ramane singur in administrarea acesteia (era conform actului de constituire sigurul care a finantat activitatea).
In anii ce au urmat Max Weissblueth se va remarca prin vanzarile importante ce le va face, in numele Longines, catre diverse autoritati romanesti - CFR, armata, etc.; vanzarile au inclus atat ceasuri de buzunar dar si - ceasuri de mana, cronografe, ceasuri de bord de avion. Detalii - aici | aici | aici | aici | aici !
Intre 1930-1932 Max Weissblueth mai face o incercare de asociere, de aceasta data cu un alt important vanzator en-gross de furnituri de orologerie - Heinrich Weiss. In coloana din dreapta o semnatura a lui Heinrich Weiss din perioada colaborarii cu Max Weissbluth. Dupa aceasta despartire Heinrich Weiss va ramane in imobilul din str. Carol nr. 10 si va distribui companii importante - Junghans, Gustave Becker, H.A.U., Tavannes si Cyma.
Pentru o buna parte din vanzarile sale de ceasuri Longines, la inceputul anilor ’930, Max Weissblueth a apelat la desfacerea in regim de consignatie. "Conventia" de colaborare cu Longines ii permitea acest lucru si astfel a putut trimite catre mai multe pravalii, la vanzare, "cantitati" importante de piese Longines. O astfel de colaborare s-a derulat cu Nicolae Radivon (fiul lui Theodor Radivon | povestea sa - aici)! In coloana dreapta cateva scanuri cu documente (facturi, liste, etc.) pentru aceasta situatie.
La momentul la care Max Weissblueth a obtinut distributia Longines o "contributie" importanta a avut-o excelenta reputatie a tatalui acestuia - Leon Weissblueth - bijutier, membru al Asociatiei Breslei in perioada interbelica. Pravalia lui Leon Weissblueth functiona (inca inainte de 1885) pe Calea Victoriei la numarul 20 (mai tarziu nr. 30). O mentiune importanta a acestei pravalii o gasim in monografia "Podul Mogosoaiei" a lui Gheorghe Crutzescu | editura Meridiane | 1986 (vezi coloana dreapta), odata cu mutarea acesteia in celebrele case Grecianu de pe Calea Victoriei (la interesectia cu Bdul Elisabeta). Cartile postale din epoca (ce le prezentam in coloana din dreapta - alaturi de o reclama din epoca) pastreaza mai multe imagini a acestei pravalii.
Max Weissbluth se muta incepand in anii ’930 din str. Carol nr. 10(14), alaturi de tatal sau, pe Calea Victoriei nr. 30, cu mentiunea insa ca cei doi isi vor administra afacerile complet independent.
Desi initial (1929) Max Wiessblueth a preluat distributia pentru mai multi producatori: Rosskopf Systeme si Louis Roskpf Reconvilier, Doxa, Kollmar & Jourdan, Hamburg-Amerikanische Unhrenfabrik (H.A.U), rand pe rand, renunta la aceste distributii, concentrandu-se pe afacerile Longines.
In fata situatiei generate de WW2 si desigur avand in vedere si apartenenta la comunitatea evreiasca, incepand cu 1942-1943, Max Weissblueth este obligat sa se "retraga" iar in evidentele arhivelor Longines apare un nou reprezentant - dra Mirona Cochinescu. Exista o probabilitate (neconfirmata pana la acest moment) ca intre cei doi sa fi existat cel putin o legatura de afaceri, comenzile (mult reduse!) catre Longines fiind lansate de ambii pana in 1944.
Max Weissbluth a supravietuit celui de-al 2-lea razboi mondial si avand sansa de a consulta documente din arhivele Longines (...multumiri Mara Celant!) am putut "descoperi" ultima sa comanda inregistrata, in 18-19.octombrie.1951 cand a vizitat (avea 64 de ani) iarasi Longines.
Ultima sa comanda trimisa din Romania este datata - 24.august.1944!
Pe masura ce vor fi gasite noi informatii, acestea vor fi adaugate prezentului material. Orice contributii din partea pasionatilor sunt binevenite.
* * *
Multumiri pentru sutinerea proiectului Ceasuri pentru Romania - Muzeului Longines - dlui Raymond Krebs.
Multumiri speciale - dnei Mara Celant | Muzeul Longines.
Multumesc colegilor mei de pe Time Club Romania si ceasornicar.ro pentru ajutor si sustinere constanta! Multumiri dlui Dan Rosca | Bucurestii Vechi pentru imaginea cu imobilul din str. Carol nr. 10 (14).
[up-date: iunie.2014]
Brasov, noiembrie.2011
)
)
)
)
)
){kind=small}
)
)
)
)
){kind=small}
)
)
)
)
)
)
)
)
)
