Dumitru Nedelea | CHRONOS 2000 nr.1 – ianuarie 2000 | Ploiesti

* * *

Ca sa putem cunoaste actul de nastere al acestui muzeu unic in Romania, este necesar sa ne intoarcem cu circa 40 de ani in urma. Constituirea colectiei si organizarea muzeului se datoresc pasionatului profesor emerit Nicolae I. Simache, directorul de atunci al fostului Muzeu Regional de Istorie Ploiesti. Ideea organizarii unui astfel de muzeu a pornit de la volumul mare de obiecte achizitionate in anii 1954-1960, printre care si ceasuri de o remarcabila valoare muzeala. Primele ceasuri care au intrat in patrimoniul muzeului au fost patru ceasuri transilvanene din secolele XVII-XIX, donate in anul 1954, de factura populara, atat in ce priveste cosntructia lor, cat si elementele decorative ce impodobesc carcasele.

In 1955 s-a achizitionat un ceas de masa monumental, avand pe laturile carcasei, in mod vizibil, “Crucea Cavalerilor de Malta”. In 1956, a urmat achizitionarea a doua ceasuri de buzunar din sec. XVIII-lea, ambele fiind lucrate manual, unul la Londra si unul la Paris. Sunt primele ceasuri de buzunar de o valoare deosebita. Orientarea comisiei de achizitii spre asemenea tipuri, iar mai tarziu, atenta selectie a obiectelor au dus la imbogatirea colectiei cu instrumente de masurat timpul: nisiparnite, cadrane solare, un ceas original ce functioneaza cu ajutorul apei, construit la Londra in anul 1654 de catre Charles Reiner, precum si alte piese asemanatoare.

In perioada 1959-1961, colectia s-a marit cu noi tipuri, predominand ceasurile de stil, in special ceasuri gen tablou cu instalatii muzicale. In 1962 s-a achzitionat un apreciabil numar de ceasuri valoroase de la cunoscutul ceasornicar si colectionar Sebastian Sapsa din Bucuresti. Astfel in patrimoniul muzeului au ajuns la circa 300 de ceasuri diferite: de buzunar – lucrate manual de cei mai mari mesteri ceasornicari francezi, englezi, germani, elvetieni – datand din secolele XVII-XIX, ceasuri cu figurine mobile, ceasuri cu mecanisme complicate, ceasuri astronomice, de reclama, etc.

Pe baza acestui patrimoniu bogat si variat de orologerie veche, la data de 6 mai 1963 s-a inaugurat o noua sectie muzeala in cadrul Muzeului de Istorie din Ploiesti – “Ceasul de-a lungul vremii”.

Organizata intr-o sala de la primul etaj al Palatului Culturii, ocupa o suprafata de numai 54 mp, spatiu insuficient in care se incerca sa se redea pe scurt evolutia sistemelor de masurare a timpului. Pe un panou se puteau vedea cadrane solar, nisiparnite, un ceas arzator (lumanare gradata), un ceas cu apa (hidro-mecanic). In vitrine paralelipipedice, concentrice si pe panouri erau expuse ceasuri de buzunar, ceasuri cu greutati, cu cuc si poitpalac, ceasuri de reclama, iar in mijolocul salii, mese stil lucrate in tehnica intarsie, pe care puteau fi vazute ceasuri de birou cu tema, intre care se detasa orologiul domnitorului Alexandru I. Cuza.

Tinem sa amintim ca la reusita primei expozitii de ceasuri din Ploiesti, un aport deosebit l-au avut, in afara de profesorul N. I. Simache si colectivul muzeorgafilor, colaboratorilor externi, printre care prof. dr. George Potra, prof. Frasin Munteanu si alti consultanti care faceau parte din “sfatul stiintific” si comisia de achizitii.

In anii urmatori, 1963-1971 s-a continuat activitatea de depistare si achizitionare a unor ceasuri monumentale ce au apartinut domnitorului Mihail Sturdza, ceasul de buzunar al lui Penes Curcanul, ceasuri folosite in primul razboi mondial, ceasul de aur care a apartinut maresaului Alexandru Averescu, ceasuri cu lozinci democratice, pendule cu mecanisme complicate, ateliere intregi de scule si furnituri vechi de ceasornicarie. Astfel numarul ceasurilor a crescut de la 300, cate erau in 1963, la peste 2000, iar numarul pieselor (furniturilor) de ceasornicarie si scule depasea cu mult cifra de 50.000.

Spatiul de la Palatul Culturii devenise intre timp neincapator, atat pentru exponate, cat si pentru vizitatorii tot mai numerosi. De aceea, expozitia a fost mutata in alt imobil, situat in str. 6 Martie (actuala strada N.I.Simache), nr.1, cladire obtinuta de prof. Simache cu mari eforturi si straduinte. Casa a apartinut mai intai lui Luca Elefterescu, mosier, politician conservator, in mai multe randuri prefect al judetului Prahova. Redeschiderea muzeului s-a realizat in noiembrie 1971, parasindu-se spatiul din Palatul Culturii.

In noua cladire, muzeul ceasurilor si-a continuat activitatea ca sectie integrata a Muzeului de Istorie si Arheologie al judetului Prahova. Intrucat imobilul avea toata instalatia electrica necorespunzatoare, cu real pericol de incediu, in anul 1975 muzeul a fost nevoit sa se mute din nou in vechiul spatiu din Palatul Culturii, in mod provizoriu.

Cutremurul din 4 martie 1977 a fost nefast si pentru muzeu: seismul a distrus o parte a exponatelor. care au fost transferate, din Palatul Culturi, intr-o camera din str. N. Balcescu, nr.25, unde era sediul principal al Muzeului de Istorie din Ploiesti.

Intre timp a fost renovat imobilul din str. 6 Martie, nr.1, dandu-se posibilitatea sa se amenajeze etalarea pieselor cu mijloacele muzeotehnice permise la acea vreme.

Ca urmare, la 22 iulie 1978, sectia "Ceasul de-a lungul vremii" a fost redeschisa (nota CptR - in coloana dreapta sunt prezentate scanurile pliantului muzeului de dupa redeschiderea din 1978) astfel: parterul imobilului, compus din mai multe camere si holuri, adapostea un numar de 325 de piese expuse cronologic impreuna cu un mobilier adecvat stilurilor de ceasuri, realizandu-se astfel un cadru mai intim. Pentru ilustrarea inceputurilor masurarii timpului, in prima incapere erau expuse imagini cu obeliscuri (gnomoane), siluete megalitice, cadrane solare incrustate in piatra si pe discuri metalice, cadrane solare portabile si cadrane solare cu explozie. Machetele cadranelor solare cu explozie nu sunt altceva decat mici turnulete in ale caror tevi se introducea praf de pusca, lasand orificiul expus razelor soarelui, care se concentrau printr-o lentila. Explozia marca astfel ora 12 (cand soarele se afla la zenit).

Tot in aceasta incapere mai putea fi admirate un ceas cu apa original, construit manual la Londra, in 654, clepsidre de nisip, etc. De subliniat ca o buna parte din aceste exponate pot fi vazute si astazi, cu mici inlocuiri de piese, pe masura noilor tematici.

Orologeria mecanica era punctata printr-un mecanism de turn cu greutati, lucrat manual in Transilvania, in sec. XVIII. Tot aici erau etalate si ceasuri de masa construite manual, din sec. XVII-XVIII. Intrucat orologeria luase amploare odata cu inventarea ceasurilor de brau/buzunar la inceputul sec. XVI, era necesar ca muzeul sa prezinte si ceasuri de buzunar lucrate manula si semi-manual, unele datand din anul 1652, cu numele mesterilor imprimate pe mecanisme sau pe cadrane. Nominalizam dintre acestia pe cei mai vestiti maestri ceasornicari din Anglia, Franta si Austria: Edward Prior, George Prior, Benjamin Barber, Julien Le Roy.

Urmau sala si holul rezervate ceasurilor de perete si unor categorii de ceasuri ce au fost expuse in functie de tematica ornamentatiei. Intr-o vitrina-dulap, originala, cu stema familiei Sturdza la loc vizibil, erau expuse ceasuri de buzunar lucrate intr-o tehnica speciala ("Tulla"), avand pe capace scene de vanatoare, curse de cai, curse de masini de tractiune (automobile, trenuri), idile si peisaje rustice. Se mai puteau admira ceasuri de buzunar cu instalatie sonora, ceasuri muzicale, ceasuri in miniatura (ceas montat in manerul unei umbrele, in port-tigaret, intr-o bricheta, etc). Pendulele, in majoritatea lor cu greutati, erau prezente de la cele mai mici, pana la ceasuri de perete tip mobila.

In continuare, vizitatorii erau condusi in cea mai mare sala, unde se aflau ceasuri stil monumentale. Astfel, in rotonda salii erau expuse ceasuri de postament, reprezentand celee mai expresive stiluri artistice: "Ludovic al XIV-lea", "Ludovic al XV-lea", "Ludovic al XVI-lea". Dintre acestea se remarca o pendula care se presupune ca ar fi facut parte din colectia personala a "Regelui Soare". De-a lungul salii, pe laterala, erau expuse ceasuri masive lucrate in Anglia, Olanda, Austria, etc., orologii care isi aveau de obicei locul lor in holurile marilor castele (stil "Columbier") din sec. XVII-XVIII. Acest orologiu se afla in prezent in actuala expozitie si este de tip astronomic, prevazut cu mai multe cadrane ce indicau ziua din saptamana, data din luna, luna din an, zodia, fazele Lunii. Orologiile de perete, tip tablou, cu peisaje artistice si cu ceasornice montate in rama sau direct in picturi, constituiau o atractie deosebita. Asemenea ceasuri-tablou posedau, pe langa mecanismele respective si instalatii muzicale, iar tara de origine era Austria, sec. XIX. Stilul "Boulle" era prezent in numar remarcabil, dand o nota eleganta de varietate tehnica si artistica.

La iesirea din aceasta sala, un spatiu relativ mic era rezervat ceasurilor de reclama, prin cateva piese mai importante, cuma ar fi: un ceas tablou cu figuri mobile dintr-un atelier de potcovarie, ceasuri de masa, tot cu figurine mobile, unul cu un pitic fierar ce lucra la nicovala, un ceas de masa cu secna mobila redand jocul de zaruri intr-o taverna, ceasuri de buzunar cu figuri mobile ce marcau orele lovind cu ciocanul doua clopote, etc.

Spre deosebire de vechea expozitie din Palatul Culturii, actuala expozitie cuprindea, pe una din laturile holului central si instalatii tehnice muzicale. Se puteau vedea patefoane de campanie, patefoane tip mobila de salon, aristoane, orchestroane, etc. Mai erau eufoane cu discuri perforate si ceas, cutii muzicale cu figurine mobile, pendule cu greutati si pasari cantatoare, cuci si pitpalaci.

Ultima sala cuprindea inventarul celor mai semnificative ceasuri cu caracter documentar-istoric. Pe una din mese se afla ceasul astronomic care a apartinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza si ceasul de biroul al merelui om politic si de aleasa cultura Mihail Kogalniceanu. Intr-o vitrina se puteau admira un ceasornic de buzunar dedicat Unirii Principatelor din 1859, avand pe capace cele doua steme (Moldova si Tara Romaneasca) sub o singura coroana; un alt ceasornic de buzunar, de fabricatie franceza, utilizat pe frontul din Moldova, in primul razboi mondial, de catre tanara aviatie romana, cu inscriptia "Iassy 1917" pe spatele carcasei.

Tot aici, la loc central se afla si ceasul de buzunar al luptatorului legendar Penes Curcanul. In acelasi perimetru era expus ceasul de buzunar lucrat manual ce a apartinut familei Moruzzi, cu monograma, care impresiona publicul vizitator, atat prin forma, cat si prin autenticitate.

Din aceasta suita de valori nu lipsea nici ceasul de buzunar cu intoarcere la 8 zile purtat de scriitorul I.A. Bassarabescu. Intr-o vitrina erau expuse ceasuri de voiaj: cel al svantului N. Iorga si cel al marelui compozitor George Enescu. Vitrina mai cuprindea ceasul de masa al luptatorului democrat si primarului Ploiestiului, C.T. Grigorescu. Pe unul din rafturile vitrinei, era expusa, la loc vizibil, calimara cu ceas a scriitorului Ion Ghica. In aceeasi sala, pe pereti dominau ceasurile monumentale ce au apartinut poetului George Cosbuc, al scriitorului Duiliu Zamfirescu, doua ceasuri stil "Boulle", provenind de la familia Hasdeu si un ceas de perete cu barometru, folosit in cabinetul de lucru al istoricului A.D. Xenopol.

De mare efect, pe postamente erau expuse doua ceasuri monumentale lucrate in bronz aurit, executate in Franta, care proveneau din colectia domnitorului moldovean Mihail Sturdza, el insusi fiind un pasionat colectionar de obiecte de arta, printre care si ceasuri.

Pe langa aceste valori, erau prezente si pendule de factura romaneasca, lucrate in lemn si ornamentate cu motive populare transilvanene. Nu lipseau nici ceasuri mai complicate, cu pendula si muzica, lucrate la comenzi speciale pentru Sibiu si Brasov.

In final, vizitarea se tremina cu prezentarea ceasurilor personalitatilor, pe un fond muzical - melodii de rasunet si simtire patriotica: Hora Unirii, Desteapta-te Romane - redate de mecanismele a doua ceasuri.