"Ceasornicile Dlui Ministru Gabriel Marinescu"*]
Marius Rotar | cercetator Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia Dan-Catalin Buzdugan | Ceasuri pentru Romania
* * *
La 6 martie 1930, dupa aproape 5 ani de la renuntarea la succesiunea la tronul Romaniei, Carol al IIlea se intoarce in tara si intr-un context politic confuz se instaleaza ca rege, Regenta instituita pentru fiul sau Mihai I fiind dizolvata. Detaliile acestui moment important din istoria Romaniei sunt amplu prezentate de istorici pentru cei interesati de subiect.
Intre protagonistii principali ai revenirii la Cotroceni a lui Carol al IIlea s-a aflat, pe atunci, colonelul Gabriel Marinescu, militar de cariera, comandant la acel moment al Regimentului 9 Vanatori de Garda - Cotroceni, si care in noaptea de 6-7 martie 1930, l-a asteptat si apoi insotit, cu alai si muzica militara, pe Carol al 2lea, in drumul spre Palat, fiind parte a conspiratiei ce l-a readus pe Carol in tara.
Relatia lui Carol al IIlea cu Gabriel Marinescu (1884-1940) a fost de notorietate in epoca acesta fiind instalat de Carol, imediat dupa revenirea din 1930, in functia de prefect al politiei capitalei intre 1930-1937. Prezent deseori in anturajul regal, colonelul Marinescu si-a folosit pozitia influenta in numeroase afaceri subterane, cariera sa "arzand etapele" in doar 10 ani, povestile si controversele din jurul sau fiind in detaliu prezentate in volumul lui Florin Sinca mentionat la bibliografie [4]. Dupa 1937, exasperand clasa politica cu actiunile sale, steaua lui Gabriel (deseori numit in cercurile intime Gavrila) Marinescu incepe sa apuna, tocmai cand isi incepuse cariera politica, intai prin numirea la ministerul de interne si apoi la cel al ordinii publice. Moare in noaptea de 26/27 noiembrie 1940, asasinat de catre legionari in masacrul de la inchisoarea Jilava, ca razbunare pentru implicarea sa directa in impuscarea legionarilor arestati si trimisi in lagare, cu cateva luni mai inainte.
Impins de ascensiunea sa sociala si dornic de a fi in prim-plan, ’Gavrila’ Marinescu a fost un puternic sustinator si finantator al sportului românesc. A fost practicant al jocului de oina în tinerete si in 1933 a devenit membru al onoare a clubului Stadiul Roman.
La inceputul anului 1940 Marinescu devenea presedintele Federatiei Romane de Fotbal, printr-o serie de manevre subtile, dar nu întotdeauna morale, in locul lui V.V. Tilea, plecat ca ministru plenipotentiar al României la Londra. Demisiona din această funcție odată cu abdicarea lui Carol al II-lea [7].
Protector al echipei de fotbal Venus Bucuresti Marinescu a ramas in "istoria sportului romanesc" datorită celebrului episod al arestării a patru jucători de fotbal ai Rapidului în urma meciului câștigat de acestia cu Venus Bucuresti, in semifinala Cupei României din 1938. Soluția "optima" pentru stingerea acestui conflict a fost eliberarea jucătorilor (intre care si vedeta Rapidului - Iuliu Baratky), rejucarea partidei (a castigat iarasi Rapidul), cu Marinescu devenind si ... presedintele de onoare al giulestenilor. Daca doriti sa parcurgeti intrega poveste o gasiti - aici.
Sub protectia lui Gabriel Marinescu - Venus Bucuresti ajungea înspre sfarșitul anilor 30 cel mai puternic club sportiv din Bucuresti, echipa sa de fotbal câștigand titlul în 1937, 1939 și 1940 (după ce mai cucerise titlul în 1920, 1921, 1929, 1932 și 1934).
Pe langa fotbal, cealalta mare iubire din sport a lui Marinescu a fost rugby-ul. Conform Gazetei Sporturilor interbelice, primele contacte ale generalului Marinescu cu rugby-ul au inceput in 1934, ca mai apoi sa il sprijine în mod constant. La 22 septembrie 1934 - Marinescu a anuntat tot prin intermediul Gazetei Sporturilor faptul ca dona un trofeu rugbyului, sub forma unei cupe care ii purta numele - Cupa Colonel Marinescu.
Explica gestul sau prin aceea ca "[...]la noi fotbalul are o popularitate incontestabilă. Boxul și-a avut popularitatea lui. Numai rugbyul vegetează la șosea (n.n. locul tradițional de disputare a meciurilor de rugby din București) nereușind să evadeze din cvasi-anonimatul care-l gâtuie. Dintre toate sporturile, rugbyul are incontestabilă nevoie de ajutor” (George Fulga - "D. col. Marinescu a oferit o cupa rugbyului, Gazeta Sporturilor", nr. 1458, 22 septembrie 1934, p.1). Pentru buna desfășurare a acestei cupe, colonelul Marinescu a oferit si suma de 100.000 de lei.
Dar detaliul pentru care venim cu aceasta prezentare, si intram dupa lunga introducere in subiect, este ca Marinescu a dorit ca jucatorii echipei castigatoare sa ramana cu o amintire în urma acestei competii declarand: "voi oferi fiecărui jucător al echipei învingătoare un ceas, pe capacul căruia să fie gravat comemorativ - Invingatorilor in cupa col. Gabriel Marinescu". Suntem astfel in fata singurului exemplu cunoscut si documentat in care un sport de echipa din Romania este premiat in ceasuri, mai mult chiar, singura situatie din istoria rugby-ului nostru interbelic cand s-au acordat premii (sub foma ceasurilor daruite invingatorilor), intr-un sport care era eminamente unul amator la acea vreme, in comparatie cu fotbalul sau cu boxul care devenisera sporturi profesioniste. Pentru sporturi individuale cunoastem exemplul ceasului de buzunar Schield Fréres & Cie oferit de Principesa Maria (viitoarea regina) in 1910, "ciclistului" Spiridon Porfiriu, despre care vom povesti cu alta ocazie.
Prima editie a Cupei Marinescu a avut loc in octombrie 1934 si la competitie au participat doar echipele din prima categorie a rugbyului nostru; in anii urmatori au fost acceptate si echipe din categoria a doua. Sistemul de joc presupunea meciuri de 50 de minute în sistem eliminatoriu (in prima faza), cu 8 echipe angrenate în competiție, desfasurându-se in cadrul a trei etape (sferturi, semifinale și finală).
Trofeul a fost adjudecat pe rand de: Tennis Club Roman - in 1934 (capitan Niky Chrissoveloni), Posta Telefon Telegraf in 1935 (capitan Virgil Anastasiade), Stadiu Roman - in 1936 (capitan Tudor Ioan), Sportul Studentesc - in 1937 (capitan Aurel Marasescu). Trofeul era adjudecat definitiv daca o echipa îl cucerea doi ani consecutivi sau de cele mai multe ori în 5 ani consecutivi de competiție. Acest fapt s-a petrecut în 1938, când Tennis Club a învins în finală pe Viforul Dacia Bucuresti cu scorul de 6-3, obținând a doua oră și, în mod definitiv, trofeul tocmai in ultimul an, al 5-lea, al competitiei.
Cupa Gabriel Marinescu s-a bucurat de un mare succes la publicul bucureștean iubitor de rugby din acea vreme. De pilda, la finala dintre Tennis Club și Sportul Studențesc, din 14 octombrie 1934, disputata pe stadionul ONEF din Bucuresti au asistat 5000 de spectatori. Beneficiul net rezultat în urma vanzarii biletelor la acest meci (79.076 lei) au fost folositi pentru deplasarea echipei naționale de rugby la un turneu în Franta. Totodata, veniturile rezultate in urma finalei din 1935 au fost intrebuintate la suportarea cheltuielilor deplasarii nationalei de rugby la turneul preolimpic de la Berlin din 1936. De asemenea, la finala din 1935 au asistat 5.000 de spectatori, iar la cele din 1936 și 1937 și 1938 cate 6.000 de spectatori.
Cercetand arhiva Gazetei Sportului pentru editia din 1934 aflam si ce ceasuri erau oferite jucatorilor - "partidele au avut un caracter de inversunare neobisnuita. Explicatia sta in mirajul celor 15 ceasornice Omega si rezultatele s’au vazut; toate partidele s’au soldat cu rezultate stranse" (Raul Vizanti - "Favoritii au invins in sferturile de finala ale Cupei Colonel Gabriel Marinescu", Gazeta Sporturilor, nr. 1472, 6 octombrie 1934, p.5).
[Gazeta Sporturilor nr. 1472 | 06 octombrie 1934 | sferturile de finala Cupa Colonel Marinescu - rugby]
Prin amabilitatea unui pasionat colectionar al "ceasurilor pentru Romania" avem astazi sansa sa putem prezenta cum arata, din pacate, doar carcasa acestor ravnite ceasuri de buzunar Omega. Pe interiorul acesteia este marcat serialul ceasului - 8.084.818, un indiciu ce ne da speranta ca vom putea gasi mai multe detalii in arhivele Omega de la Bienne. Serialul mentionat incadreza ceasul in intervalul 1929-1935 conform cu lista seriilor carcaselor din - Marco Richon | "Omega - A Journey through Time", 2007, pag. 792. Pe exteriorul capacului spate, exact cum mentionase colonelul Marinescu in Gazeta, este inscriptionat (ulterior fabricatiei ceasului, probabil de catre un bijutier local din epoca) - "Invingatorilor in Cupa Colonel Marinescu Buc. 14 X 1934". Distribuitor al ceasurilor Omega in partea de sud a Romaniei, in acei ani, era firma - D. Wormser - succesor Marcel Weill despre care am oferit detalii - aici.
[carcasa ceas Omega oferit in finala Cupei Colonel Marinescu | 1934 castigata de Tennis Club Roman - Bucuresti in 14 octombrie 1934 | imagini prin amabilitatea - colectionar Nicu Tudorcioiu]
Omega se vindea in Romania inca de la sfarsitul sec. XIX si isi castigase de-a lungul anilor o foarte buna reputatie fiind cunoscute numeroase exemple "personalizate" de catre negustori locali de ceasuri sau modelul pe care Caile Ferate Romane (C.F.R.) il achizitionase in 2.000 de exemplare pentru angajatii sai.
Pentru a creste interesul publicului bucurestean fata de aceasta competitie se obisnuia sa fie expuse in vitrina Librariei Alcalay (vezi imagine dreapta) cupa ce urma să fie adjudecata, ceasurile pe care jucatorii din echipa castigatoare le primeau, precum și fotografiile echipelor participante la aceasta cupa. Ca un detaliu de atmosfera trebuie sa spunem ca libraria cu pricina se afla pe Calea Victoriei, peste drum de pravalia distribuitorului Longines din epoca - Max Weissblüth. In mod tradițional, Gabriel Marinescu dadea lovitura de incepere a fiecarei finale (vezi foto).
Pentru finala din 1937 proaspatul avansat general (de brigada) Marinescu a pregatit o surpriza jucatorilor. Inaintea finalei ce s-a jucat intre Tennis Club si Sportul Studentesc, intr-un editorial din 1937 din Gazeta (scan articol coloana dreapta: Gazeta Sporturilor, nr. 2603, 28 noiembrie 1937) intitulat "Ceasornicile dlui ministru Gabriel Marinescu", jurnalistul A. Noi sublinia "nemulțumirea" jucătorilor de la Tennis Club București cum ca daca castigau Cupa Gabriel Marinescu urmau sa aiba doua ceasuri (intrucat castigasera finala în 1934). Replica generalului Marinescu a fost prompta: "Bine, dar n-a castigat inca Sportul Studențesc!". Fapt ce s-a si intamplat, Sportul Studentesc invingând cu 3-0, gratie unui eseu reusit in prima repriză de Ascanio Damian, international roman de rugby, de 5 ori campion al tarii cu aceasta echipa, dar si unul dintre importantii arhitecti de la noi, fiind, la un moment dat, rectorul Institutului de Arhitectura.
Surpiza pentru jucatori a fost ceasul ce l-a pregatit castigatorilor. Un Tissot "Antimagnetique" de mana, o noutate absoluta a acelor ani la care Tissot lucrase inca cu multi ani inainte de lansarea din 1930. In urma unei calatorii in SUA, unde evaluase un raport al cauzelor defectiunilor pentru ceasuri venite in service, Paul Tissot intelesese impactul pe care noile echipamente electrice, intrate in viata de zi cu zi, il puteau avea asupra bunei functionari a unui ceas mecanic. Modele "Antimagnetique" aparusera in portofoliul Tissot la inceputul anilor ’930 dar au inceput sa se impuna la mijocul deceniului si numerosi producatori de ceasuri preluasera ideea.
Gazetei Sporturilor, la doua zile dupa finala din 1937, nota - "Sportul Studentesc a meritat victoria. Jocul a fost extrem de placut pentru spectatori. Un match dur, iute si deschis [...]. Eforturile despuse de conducerea Sportului Studentesc au fost rasplatite din plin atunci cand d. ministru Marinescu a inmanat invingatorilor cupa si cele 15 ceasornice" (vezi scan articol in coloana dreapta - "O stralucita manifestare rugbistica. Sportul Studentesc a castigat Cupa General Gabriel Mairescu", Gazeta Sporturilor, 2605, 30 noiembrie 1937, p.6 ).
In imaginile urmatoare putem prezenta ceasul de mana Tissot Antimagnetique oferit la finala 1937 inscriptionat (ulterior fabricatiei ceasului, probabil intr-un atelier local) - "Rugby - Cupa General G. Marinescu 28.XI.937." Trebuie sa mentionam ca in vremurile despre care discutam, in Romania, prezenta ceasurilor de buzunar era mai degraba regula iar ceasurile de mana incepusera sa se impuna, incet-incet, pe parcusul deceniului ’930.
[Tissot "Antimagnetique" | oferit in finala Cupei Colonel Marinescu | 1937 castigata de Sportul Studentesc - Bucuresti in 28 noiembrie 1937 | imagini prin amabilitatea - colectionar Nicu Tudorcioiu]
Mecanismul ceasului prezentat este cal. 27 (dia. 26.50 mm) in varianta simpla, cu secundar periferic dar fara Incabloc (27-1) sau Shock Resist (27-3). Acest calibru a fost produs de Tissot intre 1936-1949. Seria mecanismului este - 665.816 corespunzatoare perioadei de fabricatie 1934-1936 cf. Estelle Fallet - "Tissot: 150 Years of History 1853-2003", Tissot - 2003, pag. 343.
[Tissot "Antimagnetique" | oferit in finala Cupei Colonel Marinescu | 1937 castigata de Sportul Studentesc - Bucuresti in 28 noiembrie 1937 | imagini prin amabilitatea - colectionar Nicu Tudorcioiu]
Distribuitorul Tissot in Romania acelor ani era compania F. Scherer ce functiona din 1933 cand preluase reprezentarea casei elvetiene. Proaspat instalat in 1937 pe Calea Victoriei la nr. 46 - Mauriciu Scherer, proprietarul companiei, tocmai ce re-vizitase producatorul Tissot in vara acelui an, ocazie cu care isi comandase standuri de prezentare si materiale publicitare. Reclamele sale erau prezente in fiecare numar al Revistei Asociatiei Bijutierilor si Ceasornicarilor. Intrega poveste a distributiei Tissot in Romania, ce a include mai multe etape, o puteti parcurge - aici.
Mauriciu Scherer se va concentra pe noutatea forte "non-magnetismul" (alaturi de precizie) a ceasurilor Tissot in reclamele sale (1938-1939) din revista bransei incluzand mentiuni speciale asupra ceasurilor Tissot - "Elegant - Precis este ceasornicul - antimagnetic" sau "Ceasornicul Tissot Antimagnetic Ultra - Precis" (vezi imagini coloana stanga si mai jos):
[reclama F. Scherer | Revista Asociatiei Bijutierilor si Ceasornicarilor, an II nr.24-25, 1939, p.4]
Prezentarea de fata a unui Tissot, ca prima legatura istorica intre un producator de ceasuri si sportul de echipa din Romania, schimba perspectiva si pentru cea mai "veche" inregistrare ce o pastreaza arhivele Tissot pentru parteneriatele sale cu sportul mondial. Estelle Fallet in volumul precizat in bibliografie [4 - pag. 298] mentioneaza ca prima dovada a colaborarii "Tissot - sport" o imagine din iarna anului 1938 cand un afis Tissot Antimagnetique era prezent ca reclama la un campionat international de schi (Villars-sur-Ollon - Elvetia). Suntem cu "ceasornicele cupei de rugby Marinescu" cu un an mai devreme, in 1937. In plus, pentru istoria rugby-ului este prima si cea mai veche conexiune cunoscuta cu Tissot, peste ani, aceasta legatura cu "balonul oval" ducand la sustinerea Turnelui celor 6 Natiuni sau Cupa Europeana a Natiunilor (un video - aici) iar pentru Romania la editiile Tissot Stejarii si Tissot Stejarul de Aur lansate de Albini Prassa (detalii - aici) intre 2018 - 2019 dar si sustinerea acestora pentru echipa nationala de rugby a Romaniei, a cunoșterii și popularizării istoriei rugby-ului românesc dar si a unor cluburi locale de la noi.
* * *
Nota *] - titlu dupa: A. Noi - "Ceasornicile d-lui ministru Gabriel Marinescu", Gazeta Sporturilor, nr. 2603, 28 noiembrie 1937, p.1.
Bibliografie:
1. arhiva - Gazeta Sporturilor | 1934-1938;
2. arhiva - Universul Sport | 1938;
3. arhiva - Revista Bijutierilor Asociatiei Generale a Bijutierilor - Ceasornicarilor Giuvaergiilor si Meseriasilor Similari din Romania | 1937-1939;
4. Florin Sinca,"Generalul Gabriel Marinescu - Politistul regelui Carol al II-lea", editura Miidecarti, Bucuresti - 2018;
5. www.istorie-romaneasca.ro | "1930: anul reintoarcerii in tara a fostului principe Carol si preluarea tronului Romaniei", accesat in mai.2020;
6. Estelle Fallet, -"Tissot: 150 Years of History 1853-2003", Tissot, 2003.
7. Bogdan Popa, Educație fizică, sport și societate în România interbelică, Eikon, Cluj Napoca, 2013, p.205-207.
Cu multumiri pentru permisunea prezentarii "ceasurilor - Cupa Rugby Marinescu" si sustinerea permanenta a proiectului Ceasuri pentru Romania (CptR) colectionarilor - Nicu si Dan Tudorcioiu,
Multumiri pentru suportul in documentare: Ion Schiau | Albini Prassa - reprezentanta Tissot in Romania si Adrian Rotariu | ceasornicar Iasi.
* * *
[up-date: mai.2020] Alba-Iulia - Brasov, mai.2020
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
)
)
)
)
)
){kind=small}
)
)
)
)
)
