Paul Garnier | ceas de gara
Ceasurile Paul Garnier din garile Romaniei au ramas cel mai bine intiparite in memoria colectiva. La o simpla cautare pe net se pot gasi numeroase relatari ale unor fosti lucratori ai Cailor Ferate Romane (C.F.R.) ce si le reamintesc cu nostalgie si cu parere de rau pentru starea in care se afla putinele exemplare ce mai exista astazi.
Povestea acestor ceasuri este inca relativ necunoscuta! Pasionatii de istoria C.F.R.-ului mentioneaza pe forumurile de specialitate o potentiala comanda undeva la inceputul deceniului 1920. Pana la prezentarea unor documente de arhiva datarea pare sa fie corecta, insa doar pentru o a doua transa de ceasuri.
Prima transa a fost probabil comandata si livrata in intervalul 1900-1903 (posibil pentru unele gari si dupa). Documentul care certifica prezenta acestor ceasuri in garile Regatului Romaniei il reprezinta "Albumul lucrarilor mai principale proiectate si executate de serviciul de studii si constructiuni al Ministerului Lucrarilor Publice". Intre cele 194 de planse cromolitografiate sunt si 8 caladiri de gara (Bailesti, Livedile-Podaru, Golenti, Salcuta, Segarcea, Odobesti, Laculete-Vulcana, Doicesti) unde poate fi vazut, pe peretele dinspre peron, ceasul Paul Garnier.
nota: imaginile din album reproduse aici si in prezentarile garilor prin amabilitatea - Cosmin Pasat si Catalin Pavel (forumul - lokomotiv.ro)
Anul 1900 ne este confirmat si de catre Florin Filioreanu (fost impiegat de miscare in gara Bacau intre 1973-2003) in volumul sau "Sala de asteptare", aparut in 2005 la editura Vicovia ("[...] In anul 1900, toate statiile de cale ferata au fost dotatecu ceasuri de perete tip . La aceea vreme, seful statiei era o personalitate de vaza, fiind singurul posesor al orei exacte. Pe atunci un ceasornic era daca mergea dupa cel al garii. Chiar si dupa apartia radioului, ceasurile CFR erau folosite drept etalon. [...]" - pag. 33).
Oricat de evidenta si fireasca pare astazi legatura dintre ceas si calea ferata e de stiut ca lucrurile n-au fost chiar simple la inceputurile "colaborarii". Intr-un excelent articol - "Istorii ale orei exacte" semnat de istoricul Dorin Stanescu (recomand articolul integral - aici) haideti sa vedem cum au stat lucrurile:
"[...] Din 1869, caile ferate au devenit o parte a peisajului cotidian românesc. Ele sunt cele care au contribuit, ca peste tot în lume, la aparitia orei unitare pe tot teritoriul national si a unui sistem de transmitere a orei exacte. Statul roman semneaza o Conventiune tehnica încheiata la Dresda între 11-15 septembrie 1865 pentru constructia caii ferate concesionate doctorului Strousberg, in care, în doua articole, se prevedea ca „fiecare statiune trebuie să aiba un orologiu regulat dupa timpul de mijloc al localitatii. In timpul noptii el va trebui să fie iluminat”. De la inceput caile ferate vin cu aceste elemente de standardizare, si, in plus, ele utilizeaza, cel mai probabil, după cum reiese de mai sus, ora locala.
De ce nu se introduce imediat ora Bucurestiului? Pe de o parte, pentru ca procesul unificarii orei nationale este inca in desfăsurare in spatiul european şi nu exista un etalon clar, iar pe de alta parte, pentru ca inca nu este nevoie. La noi, caile ferate se construiesc greu, iar pana spre 1890, pe multe trasee circulau doar cateva trenuri pe zi. Ele nu erau in pericolul de a se ciocni, pentru ca nu se intersectau. Mersul trenurilor din 1886 ne arata ca pe multe linii circulau zilnic doar trei trenuri dus-intors. Telegraful si posta au si ele aceleasi intarzieri de ritm si inca nu acopera integral teritoriul naţional. Abia după 1893, cand Franta, Germania sau Austro-Ungaria isi unifica ora, procesul incepe si la noi.
Adoptarea orei Bucureştiului, calculata după meridianul Greenwich, se face prin cooperarea dintre doua institutii: Institutul Meteorologic si Caile Ferate Romane, persoana de legatura şi parintele unificarii orei, dar si al orei exacte in Romania, fiind Stefan C. Hepites, primul director al acestui institut. Pentru masurarea timpului a fost construita, în 1892, o sala meridiana, dotata cu o luneta speciala, cu orologii, astfel că Romania era introdusa pe harta tărilor civilizate, cu toate ca mai erau multi pasi de facut [...]
Din 1894, statul roman, prin CFR, adera la conventia meridianului Greenwich, fapt care inseamna adoptarea timpului Europei Orientale (cu două ore inaintea Greenwich-ului). Adoptarea acestui sistem era necesara pentru corelarea legaturilor feroviare internationale. Acesta este momentul care impulsioneaza la noi procesul de unificare a orei pe intreg teritoriul. Era si momentul: caile ferate, posta, telegraful acopereau in mare parte teritoriul national.
Anuntarea orei exacte catre CFR se face, incepand în toamna lui 1895, printr-o conexiune telegrafica directă intre gara Filaret si Institut. Zilnic, la ora 12:00, de la institut se comunica ora exacta, care este transmisa apoi prin telegraf la toate statiile CFR din tara. Ulterior, acest mecanism este adoptat si de posta si telegraf, dar si de alte institutii ale statului, astfel incat cea mai mare parte a tarii are ceasurile reglate dupa ora Bucurestiului, care devine ora nationala. Aparitia telefonului simplifica şi mai mult procedura pentru Institutul Meteorologic, anunturile facandu-se in acest mod la 1900. CFR au reglementat problema masurarii timpului, a folosirii ceasurilor de catre lucratorii sai, printr-o serie de instructiuni care prevedeau urmatoarele:
„...orologiile statiunilor, ceasornicile de buzunar ale personalului [feroviar – n.a.] se vor indrepta dupa timpul de la București. Pentru ca toate orologiile sa aiba mers egal și exact, se vor regula toate zilnic la 12 ore ameaza dupa un semnal anume dat prin telegraf dupa cum prevede instructia serviciului de telegraf. Telegrafistul, impegatul de miscare si seful statiei sunt raspunzatori de regularea orologiilor statiunii. Urmatorul personal este obligat ca în serviciu sa poarte totdeauna cu sine un ceasornic bine regulat:
1. sefii si subsefii de statie; 2. impiegatii de miscare; 3. mecanicii; 4. sefii de tren, cond. franari; 5. sefii de manevra si acarii; 6. revizorii de vagoane; 7. picherii, sefii de echipa, cantonierii, pazitorii de poduri, pazitorii de ace din linii curente și revisorii de cale.
Fiecare sef local va îngriji ca la intrarea în serviciu sa fie în posesiunea unui ceasornic bine regulat. Inainte de plecarea din statia de îndrumare a trenurilor sau masinilor izolate, impiegatii de miscare vor cere a li se arata ceasornicele de buzunar ale sefului de tren si mecanicului, spre a se convinge ca arata timpul just si în caz de diferenta vor dispune regularea lor după orologiu lor propriu. In prima statie de oprire a unui tren în urma semnalului orologic, toate ceasornicele personalului de serviciu aflator in acel tren se vor regula dupa orologiul statiunei” ("Tribuna ceferista", Iasi, an 1, nr. 2/1 noiembrie.1921).
[...] Asa se naste zicala, astazi, disparuta: "ceasul garii, ceasul tarii". Era o forma de recunoastere a rolului CFR in difuzia orei exacte la nivel national. Metaforic, se poate spune ca daca la caile ferate (o institutie a statului) activitatea se desfasura cu exactitate si regulat, prin extensie, lucrurile mergeau bine în intreaga tara [...].
Caile ferate au continuat sa „dea ora exacta” a tarii pana in anii ’50, când radioul public a inlocuit acest adevarat privilegiu. De altfel, radioul public, inca de la inceputurile sale, in 1928, a furnizat ora exacta, comunicata de acelasi observator astronomic, care avea o legatura directa prin cablu cu pendula de la Societatea de Radiodifuziune, de unde se transmite în timpul emisiunilor ora exacta, de mai multe ori pe zi. Observatorul Astronomic a indeplinit acest serviciu până în anii ’70, cand atributiile sale au fost preluate de catre Institutul National de Metrologie. Acesta detine astăzi etalonul national de timp (ora exactă).
Astazi, nicio institutie din Romania nu mai „da ora exacta”. Nici macar ceasul atomic al Institutului National de Metrologie. Fiecare isi ia ora exacta de unde doreste...".
In contextul prezentat de Dorin Stanescu au aparut in garile Romaniei ceasurile Paul Garnier. Ramane insa intrebarea de ce aceste ceasuri au fost prezente (prin ceea ce se mai pastreaza astazi sau mai poate fi regasit in fotografii si carti postale vechi) covarsitor majoritar in garile din Moldova si Tara Romaneasca. Putinele exemple cunoscute in alte provincii: Baile Herculane, Jimbolia (Banat), Brasov si Orastie (Transilvania) sunt exceptiile. Prezenta ceasurilor in gari ilustrate in Albumul Ministerului Lucrarilor Publice din 1903 demonstreaza comanda de la inceputul sec. XX. Foarte probabil insa a existat si o comanda dupa 1920 cand procesul de unificare al cailor ferate Romania - Transilvania era in curs si probabil atunci o parte din garile din Transilvania au primit astfel de ceasuri.
Din cautarile facuta pana astazi [martie.2019] langa cele 8 cladiri de gara (Album MPL - 1903) am identificat inca 33 de gari (de la unele foarte mici, la statii ale unor localitati importante) ce au avut un ceas Paul Garnier. Acestea sunt (nume noi vor fi adaugate pe masura ce noi "descoperiri" sunt facute sau sunt gasite documente in arhive) in ordine alfabetica (linkuri pe nume pentru locatiile in care exista o minima documentare): Alexandria, Azuga, Bacau, Baile-Herculane, Bazargic (Dobrici-Cadrilater), Botosani, Brasov, Busteni, Buzau, Campina, Campinita, Caracal, Cernavoda-Pod, Ciulnita, Ciurea-Iasi, Comana, Craiova, Curtea de Arges, Falticeni, Focsani, Galati-Barbosi, Giurgiu, Jimbolia, Mangalia, Medgidia, Mizil, Orastie, Piatra-Neamt, Pitesti, Ploiesti Vest, Poiana Tapului, Pucioasa, Ramnicu Sarat, Sinaia, Targu-Ocna Saline, Valea Calugareasca. Cu siguranta au fost multe altele si timpul va raspunde la intrebari si cautari.
* * *
Un catalog Paul Garnier de la inceput de sec. XX - "Horlogerie Speciale pour Chemins de Fer" [Orologerie speciala pentru caile ferate]" prezinta intr-un capitol dedicat modelelor pentru "Horloge de gare [Ceas de gara]". In coloana dreapta in extrase din catalog sunt prezentate cateva variante (inclusiv cele comandate pentru Romania) in care se puteau furniza aceste ceasuri:
1. varianta aplicata pe perete:
- [model economic / referinta: 5240] | cadran cifre romane I-XII (negru) si suplimentar cifre romane 13-24 (interior - marcate in rosu) | indicatoare tip "lance" | inscriptionare cadran "Paul Garnier | Paris"; nota: varianta adoptata pentru garile de importanta secundara; carcasa din fonta (dia. 52 cm);
- [model "riches" / referinta: 5035 6040 6850] | cadran emailat cifre romane I-XII | inscriptionare "Paul Garnier | Paris"
ceasuri Paul Garnier | gara Comana (stanga) / gara Ciulnita (dreapta)
2. varianta unghiulara ("angulara") cadran emailat cu doua fete amplasate intr-un unghi = 36 grade ce asigura o buna vizibilitate din orice locatie a peronului, indicatoare tip "lance", carcasa din fonta:
- [simpla] | fara consola;
- [model "riches"] | cu consola/rozeta decorativa amplasata la baza.
ceasuri Paul Garnier (angulare) | gara Baile-Herculane (stanga) / gara Azuga (dreapta)
Pentru ambele variante (la toate cele 4 modele), de cealalta parte a peretelui pe care cadranul/cadranele erau instalate se afla pendula de comanda (vezi schitele din catalog in coloana dreapta) si acestea in mai multe variante (incastrata in perete la varianta cadran aplicat sau aplicata pe perete la cadranele angulare).
Avand in vedere inaltimea cutiei pendulei (inaltime totala cutie = 2,40m) se poate presupune o functionare a ceasului, intre doua armari, de 7 zile. O schita/imagine a mecanismului pendulei (inclusiv greutate si pendul) in coloana dreapta.
La interior (de cealata parte a peretelui) pendula indica de asemenea "ora exacta" pe un cadran emailat, indecsi orari cifre romane I-XII (exterior, negru) si 13-24 (la interior, indecsi culoare rosie), indicatoare orar/minutare tip "Brequet" negre.
ceas Paul Garnier | gara Baile-Herculane
Mecanismul ("mut", fara bataie) foloseste un esapament (vezi imagini coloana dreapta) de tip "pinswheel / [roata cu pini]" varianta ce putea asigura o precizie corespunzatoare, o oscilatie a pendulului in unghi redus (ce a permis o adaptare a dimensiunilor cutiei de lemn) si o intretinere accesibila pentru un ceasornicar minimal calificat.
In continuare imagini cu transmisia de la pendula catre cele doua cadrane (la varianta angulara).
Detalii cu carcasa cadranului pentru varianta "riches - aplicata".
carcasa ceas Paul Garnier (aplicat) | gara Curtea de Arges
Imagini cu pendulul, cheia de armare si greutatea in coloana dreapta.
Pentru Romania au fost comandate atat variante cu cadran aplicat cat si cele doua referinte pentru varianta angulara (simpla, fara consola sau "riches" cu consola decorativa).
In sectiunile dedicate fiecari gari pot fi vazute imagini pe baza carora putem identifica ce tip de ceas a existat in respectiva locatie.
O mentiune speciala pentru gara din Bazargic (Dobrici - gara pe teritorul Bulgariei si care a apartinut Romaniei intre 1913-1940 cand a si fost construita). Ceasul de peron pare sa fi avut un alt tip de carcasa, cu o alta decorare a acesteia, model ce pare anterior cronologic celor deja prezentate. Acest ceas poate fi un indiciu al unor pontentiale comenzi pentru astfel de ceasuri inainte de Primul Razboi Mondial. Gara a fost construita 1913 dar imaginea este dintr-o carte postala circulata 1920.
Plecand de la informatiile de mai sus cercetarile ulterioare in arhivele din Romania sper sa aduca detalii suplimentare. Orice corecturi, completari sau recomandari sunt binevenite.
Multumiri colegilor de pasiune pentru suportul oferit in documentarea acestor ceasuri.
* * *
[up-date: martie.2019]februarie.2019
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
