Strada Carol (Franceza) – vadul orologerilor in sec. XIX-XX
Dupa cautarile facute in ultimii ani si in virtutea multitudini de documente si informatii gasite este evident ca str. Carol (fosta Franceza, fosta Islicarilor, astazi din nou strada Franceza) a fost locatia unde se regrupasera o buna parte dintre comerciantii de ceasuri din Bucuresti, pentru mai bine de 100 de ani, in perioada cca. 1850-1945.
Str. Carol porneste din Calea Victoriei in vecinatatea Palatului Postelor (astazi Muzeul National de Istorie a Romaniei) si traverseaza intreg Centrul Vechi (...atat de “la moda” astazi!) pana la fostul bulevard Brancoveanu, vechea denumire a b-dului Bratianu de astazi.
Strada Carol interesecta strazile Smardan si Selari (vezi harta mai jos preluata de la Dan Rosca | blog Bucurestii Vechi) trecea printre hanurile Rosu si Verde, traversa Curtea Veche, pe langa Hanul lui Manuc, pana dincolo de piateta Sf. Anton. O imagine aeriana a acestei zone, in 1925, prin amabilitatea lui Radu Oltean de la Art Historia.
In diverse prezentari am facut deja mentiuni despre comerciantii de ceasuri ce si-au derulat activitatea pe strada Carol (cateva reclame ale acestora sunt prezentate in coloana dreapta).
Au fost in perioada interbelica:
- Max Weissblueth la inceputurile sale la nr. 14 (mai tarziu nr. 10 la o renumerotare a strazii);
- Gh. C. Nicolau a avut o locatie la nr. 45;
- Fratii Roller primii distribuitori Longines erau, nu departe, la nr. 50;
- Marcel Weill, ginerele si successor al lui D. Wormser, distribuitorii Omega erau la nr. 25;
- societatea anonima “Cronometrul” (IWC, Tavannes, Cyma) la nr. 18;
- Jules Wilder (Tabor) la nr. 70;
- Arthur Rosenbaum (Kinzle) tot la nr. 70;
- Fritz L. Ellmann & Co. la nr. 46
Numerotarea strazii Carol incepea de la Calea Victoriei, numerele pare fiind pe dreapta si firesc, cele impare pe stanga. Istoricul Emanuel Badescu de la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane a avut ideea realizarii si a prezenta listele comerciantilor de pe fiecare dintre partile strazii Carol (liste la 1900). Un "vad comercial" important in Bucurestiul acelor vremuri!
Vom regasi in aceasta lista activitati dintre cele mai diverse, unele demult uitate: [perier] - Carol Tomek, [samsar] - Albert Weissbluth, [marchitan] - G. Borneanu, [zaraf] - David Zisman, [palarier] - Sig. Prager, [salvaragiu] - George Eftime, [lipscanie] - Athanasiu, etc.
Trecand strada vom regasi majoritatea ceasornicariilor in partea centrala a acesteia! Consultand lista trebuie mentionata o caracteristica a acestui tip de afacere, in acele vremuri. Functiona mixajul "giuvaergerie | ceasornicarie" si nu de putine ori, cei doi "frati/parteneri" ai afaceri, duceau cate una din cele doua activitati complementare. Trebuie reamintit si detaliul - "ceasornicarie" insemna mai mereu - "vanzare de ceasuri" fara a exclude ca pentru serviciile de garantie/intretinere "numele" importante (G.C. Nicolau / Wormser / Weissblüth) aveau si pana la 4 ceasornicari, intre care deseori, chiar patronul.
Prezenta “orologerilor” pe strada Carol este documentata si inainte de 1900; un document (1879) primit prin amabilitatea lui Dan Rosca (vezi scan dreapta) enumera nume importante, dintre care cateva vor face cariera in breasla: Brail Hermann, B. Goldstein, C. Grünberg, I. Hermann, M. D. Iscovitch, Ad. Negue, Ios. Nicolaevitch, M. Zorovitch. Este evident ca era o activitate in care romanii nu-si gasisera locul!
Despre multi dintre cei enumerati gasiti (…sau veti gasi!) prezentari, ceasuri, documente – aici, pe Ceasuri pentru Romania sau, unde cautarile sunt inca in derulare, pe forumul Time Club Romania – in topicul de aici.
Sunt bine-venite orice noi contributii, completari, corecturi!
Multumesc lui Dan Rosca | Bucurestii Vechi si Radu Olteanu | Art Historia pentru constantul lor suport. Le multumesc colegilor de pe Time Club Romania si ceasornicar.ro pentru incurajari, informatii si interes!
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
)
)
)
)
